Chicane in Romania 1 martie

Dupa multe peripetii, metrouri si autobuze intarziate, plus o calatorie de 50 de metri cu o dacie “bunicuta” in urma careia soferita ramas fara carnet, pentru ca a trecut pe rosu, am mai bifat un gig marca The Mission. Datorita intarzierilor neplanificate, am ratat Monochrome si am ajuns la jumatatea reprezentatiei lui Chicane.

Ma incearca regretele ca nu am plecat mai devreme de acasa, pentru ca aflasem ca Chicane va performa live…si asa a fost, stageul fiind plin de muzicieni in momentul in care am descins in incinta. Sonorizarea surprinzator de buna, iar lumea cu jar pe talpici, m-a facut sa cred ca o sa am o seara magnifica…dar nu a fost asa.

Am prins doar vreo 25-30 de minute de Chicane, dar au fost memorabile, rerprezentatia fiind la standarde inalte, dupa cum se poate observa in videoul atasat. Dupa ce britanicii si-au strans ustensilele a urmat fiascoul. Ca o paranteza, in momentele de acalmie in care tobele si chitarile erau impachetate, am avut parte de niste mingi uriase cu care ne-am umplut timpul pana la actul urmator.

M.A.N.D.Y. au inceput in forta, dar aplombul le-a fost taiat de incompetentii sunetisti care s-au impiedicat in fire si ne-au tinut in repaus fonic de mai multe ori consecutiv. Scotand din peisaj balbele tehnice, setul celor de la M.A.N.D.Y. a fost unul antrenant, dar obositor de lung si condimentat cu anumite arii caracterizate de sunete sparte ce mi-au cam revoltat urechile (desi sunt calite pe la multe concerte). Noroc ca am avut parte de lasere…

Ultimul in playlist a fost Jeff Mills, care a adus o pata de culoare atat prin sound, dar si prin infatisarea sa. Americanul a scos untul din noi cu ritmuri grele (sau “ciocane”, intr-o exprmare de chibit ce vine la astfel de evenimente fara tangente cu fenomenul) si treceri alerte prin registrul BPM (naaa ca ma pot apuca si de presa muzicala, cand o sa mergem toti pe biciclete :)) ). Ce m-a surprins insa a fost discutia cu un tip la vreo 30 si de ani, foarte volubil, care stia multe despre Mills si curentul Detroit, desi dupa infatisare as fi crezut ca singurul lucru pe care il stie este cum sa iti rupa gatul in doua secunde. RESPECT DUDE…. si nu o sa mai judec lumea de la evenimente dupa cum arata…

Concluzii:

• Chicane…as far as i’ve seen…super tare
• Lumea parca mai selecta [probabil lineup fara nume ce ajung si la urechile plebei i-a tinut acasa pe multi neavizati]
• lumea a inceput sa prinda farmecul muzicii electronice [daca MANDY ar fi venit acum cativa ani, sigur ar fi golit 75% din sala prin soundul foarte neocmercial
• aceleasi caderi de sunet cu care ne-am obisnuit, dar in numar mai mare....[uriasul minus]
• densitatea oamenilor pe metrul patrat acceptabila
• LASEREEEE [mare plus]
• aceeasi drogati [dar mai bine nu ma pronunt ca si pe mine oboseala si miscarile aleatoare poate m-ar fi incadrat in aceeasi categorie]
• fetele parca au mai evoluat de la aspectul si miscarile gen Bavaria (clubul, nu landul.)
• printre lasere am descoperit si Promotorul (ca doar era partener media)…merit si eu un bonus ca am fost singurul care a slujit steagul:))

P .S. se pare ca telefonului meu de biznis ii priesc si petrecerile pentru ca a reusit sa capteze destul de fidel momentul culminant al serii, expus in video [nujudecati imaginea ca era pe un mare zoom digital, eu aflandu-ma in acel moment lakilometri de scena].

1