Supradoza fonica

Pentru ca recentul event mi-a deschis apetitul muzical si azi mi-am bombardat cu sunete timpanul, am descoperit ca in winamp la categoria most played today se detaseaza clar doua piese:

Prima este o recenta descoperire de a si probabil candidata la mare hit, iar interpreta la mare vocalista. Simpla, parca picata din perioada in care tata purta tabloul Conducatorului Iubit, cu voce angelica - Lykke Li “I’m Good, I’m Gone”  : 

A doua este un remember din perioada in care Timo Mass era un zeu al muzici electronice. Ritm puternic incat sa iti zguduie plamanii si sa iti rearanjeze vertebrele, cu un titlul mai actual acum decat atunci - Timo Maas  “Old School Vibes” : 

Chicane in Romania 1 martie

Dupa multe peripetii, metrouri si autobuze intarziate, plus o calatorie de 50 de metri cu o dacie “bunicuta” in urma careia soferita ramas fara carnet, pentru ca a trecut pe rosu, am mai bifat un gig marca The Mission. Datorita intarzierilor neplanificate, am ratat Monochrome si am ajuns la jumatatea reprezentatiei lui Chicane.

Ma incearca regretele ca nu am plecat mai devreme de acasa, pentru ca aflasem ca Chicane va performa live…si asa a fost, stageul fiind plin de muzicieni in momentul in care am descins in incinta. Sonorizarea surprinzator de buna, iar lumea cu jar pe talpici, m-a facut sa cred ca o sa am o seara magnifica…dar nu a fost asa.

Am prins doar vreo 25-30 de minute de Chicane, dar au fost memorabile, rerprezentatia fiind la standarde inalte, dupa cum se poate observa in videoul atasat. Dupa ce britanicii si-au strans ustensilele a urmat fiascoul. Ca o paranteza, in momentele de acalmie in care tobele si chitarile erau impachetate, am avut parte de niste mingi uriase cu care ne-am umplut timpul pana la actul urmator.

M.A.N.D.Y. au inceput in forta, dar aplombul le-a fost taiat de incompetentii sunetisti care s-au impiedicat in fire si ne-au tinut in repaus fonic de mai multe ori consecutiv. Scotand din peisaj balbele tehnice, setul celor de la M.A.N.D.Y. a fost unul antrenant, dar obositor de lung si condimentat cu anumite arii caracterizate de sunete sparte ce mi-au cam revoltat urechile (desi sunt calite pe la multe concerte). Noroc ca am avut parte de lasere…

Ultimul in playlist a fost Jeff Mills, care a adus o pata de culoare atat prin sound, dar si prin infatisarea sa. Americanul a scos untul din noi cu ritmuri grele (sau “ciocane”, intr-o exprmare de chibit ce vine la astfel de evenimente fara tangente cu fenomenul) si treceri alerte prin registrul BPM (naaa ca ma pot apuca si de presa muzicala, cand o sa mergem toti pe biciclete :)) ). Ce m-a surprins insa a fost discutia cu un tip la vreo 30 si de ani, foarte volubil, care stia multe despre Mills si curentul Detroit, desi dupa infatisare as fi crezut ca singurul lucru pe care il stie este cum sa iti rupa gatul in doua secunde. RESPECT DUDE…. si nu o sa mai judec lumea de la evenimente dupa cum arata…

Concluzii:

• Chicane…as far as i’ve seen…super tare
• Lumea parca mai selecta [probabil lineup fara nume ce ajung si la urechile plebei i-a tinut acasa pe multi neavizati]
• lumea a inceput sa prinda farmecul muzicii electronice [daca MANDY ar fi venit acum cativa ani, sigur ar fi golit 75% din sala prin soundul foarte neocmercial
• aceleasi caderi de sunet cu care ne-am obisnuit, dar in numar mai mare....[uriasul minus]
• densitatea oamenilor pe metrul patrat acceptabila
• LASEREEEE [mare plus]
• aceeasi drogati [dar mai bine nu ma pronunt ca si pe mine oboseala si miscarile aleatoare poate m-ar fi incadrat in aceeasi categorie]
• fetele parca au mai evoluat de la aspectul si miscarile gen Bavaria (clubul, nu landul.)
• printre lasere am descoperit si Promotorul (ca doar era partener media)…merit si eu un bonus ca am fost singurul care a slujit steagul:))

P .S. se pare ca telefonului meu de biznis ii priesc si petrecerile pentru ca a reusit sa capteze destul de fidel momentul culminant al serii, expus in video [nujudecati imaginea ca era pe un mare zoom digital, eu aflandu-ma in acel moment lakilometri de scena].

1

A little less session, a little more satisfaction

….sau parafrazandu-l pe The King

Mai am putin si scap de sesiune si o sa revin iar la ritmul meu cotidian……ceea ce e rau, pentru ca multumita sefului am beneficiat de o nesperata “vacanta” in care am mancat, mi-am plimbat pupilele pe foi gri ( trase la xero…of course cine ar fi fraier sa mearga la cursuri si sa si scrie), am defrisat paduri (prin maculatura sacrificata in scopuri didactice) si m-am relaxat…ca deee…nu pot sa merg la examen surmenat.

[Pauza de scos mancarea din tastatura]

Tastatura mea cred ca ar potoli foamea tuturor locuitorilor dintr-un oras de dimensiune medie din Somalia.

[Pauza de sters petele lipicioase de portocale de pe wristpad]

Inca un singur examen si am terminat-o si cu primul semestru si sunt (deocamdata) 83,33% integralist….cu toate ca notele mele arata ca un numar de telefon din California.

A night to forget

Am avut o saptamana infernala in care evenimentele job, facultate, lucrari, examene s-au succedat intr-un ritm istovitor. Pentru ca am trecut cu bine peste (cu un kil de cearcane totusi), am hotarat sa imi reiau tabieturile mele de vineri seara….adica clubbingu.

Am sunat niste amici, ne-am imbarcat in gascamobil si am plecat sa ne clubarim. Toate bune si frumoase, cu exceptia ca am aterizat in cel mai groaznic, plicitistor, penibil loc in care puteam sa ma aflu intr-o seara de vineri intolit, frezat si  parfumat….in (cu mare jena tastez urmatoarele sase litere) Dumars.

Clubul asta e mai putin distractiv ca o vizita la dentist, lume putina, chelnerite incompetente, muzica cretina, se mai scot nitel cu animatoarele….ca deee, la romani carnita dezgolita vinde. Ma consider un devorator de muzica, cu preferinte extrem de variate, dar muzica de la (nu mai scriu ca imi e jena de prietenii cu care ma rockaresc prin cluburile de profil) imi este necunoscuta, e de rau pentru ca daca nu am mai auzit-o inseamna ca e ori extrem de veche, ori extrem de proasta, dar repetabila, datorita playlistului format probabil din 3 melodii si alte 2 remixuri, la aceleasi 3 melodii

Ghiveciul muzical cu care m-au indopat, contine mult reggeton (habar n-am daca se scrie asa), pop gay si romanesc,  hip-hop, ceva partituri interpretate la sintetizatoare si cam atat. Fratilor give me minimal, trance, uplifting, dnb, rock, indie, punk ( in doze mici), indie, trip-hop, dar nu reggeton cretin si latino.

Nici macar alcoolul nu mi-a catalizat starea de spirit, iar dispozitia mi-a fost stricata de niste personaje feminine, care aterizate din provincie in Cartierul Crangasi s-au rupt in impresii de dive. alimentate ce e drept de insotitorii lor care au sapat adanc  in portofel ca sa le tina pe Cosmopolitan0 [care apropo numai aia nu e in Dumars ( la dracu, am scris-o)], si cred ca daca ar vinde zeama de varza cu un asemenea nume pompos, consumatorii se vor alinia nerabdatori la coada.

Acum ma culc, cu speranta ca nu ma voi mai regasi in acel loc nici in visele generate de filmele horror

Pilda muzicala

Lopatarul de Aur din partea mea pentru cantautorul Dan le Sac