In Austria parca timpul se dilata, fruntile se descretesc, oamenii se imbraca cu gust si se comporta amabil, ba chiar par surprinsi la interogatiile turistilor derutati : ” Do you speak english? Can you help me? “. Totul pare izvorat dintr-o alta dimensiune a civilizatiei, una la care nava spatiala a romanilor nu va gasi niciodata coordonatele pe radarul civic.
Oamenii astia nu numai ca nu incalca regulile si actioneaza in interes propriu, dar nu au nici macar bari la metrou. Noi specimenele dambovitene, am zis sa nu ne comportam neaos si sa trecem nepasatori, ci sa ne luam cartele de la automatele din statii. Elanul civic nu ne-a tinut, insa, pana la capat si am cumparat cartele reduse (care erau pentru catei, biciclete si probabil veterani de razboi) inarmandu-ne in caz de doamne-fereste cu scuza ” sorry, we tourists, don’t know to buy tickets”.
O alta dovada remarcabila de civilizatie o reprezinta palatele Hofburg si Schönbrunn - care s-ar traduce in Fantana Frumoasa, dupa cum am aflat ulterior. Grandioase cele doua cladiri, din pacate, imunitatea la cultura si sangele clocotind ne-a facut sa trecem peste anumite dovezi ale istoriei cu viteza cu care Schumacher ar fi terminat un tur de pista. Promit, insa, la urmatoarea vizita chiar sa ascult discursul plin de invataminte al audioguide-ului si sa retin mai mult decat informatia ca Sissy isi facea baie in cognac.
Un al punct de atractie in care am poposit a fost Donauturm, un turn de vreo 160 de metri, care are infipt in varf o minunatie de restaurant rotativ, din care poti observa intreaga Viena. O priveliste superba, pe care o poti savura alaturi de un pahar de vin, sau o inghetata, dupa gusturi, pe tonuri de jazz…care au fost susbtituite de Nelly Furtado, din ce isi aminteste memoria mea auditiva.
Ca tot romanul scapat din spatiul carpato-danubiano-pontic cu leafa pe o luna, am purces la cumparaturi. Magazine multe, H&M omniprezent si preturi cam pentru toate buzunarele, dar simtitor mai mari la ceasuri, ca tot am plecat chitit sa nu ma intorc fara un orologiu cosmopolit.
Ca sa mergem si a doua zi la cumparaturi, am gasit ca pretext o vizita de lucru la
Stephansdom, urmata bineinteles de shopping pe Strada Milionarilor. De fapt shopping e cam mult spus, practic am cascat gura pe la magazinele de fite cu preturi in contradictie totala cu remuneratia mea.
La intoarcere am aterizat in paradisul romanilor (si in general al esticilor) Parndorf, care e de fapt un mic satuc, langa care se inalta un satuc nu asa de mic de outleturi. Isterie generala, calmata insa de vantul criogenic si rafalele de ninsoare intercalate cu un soare polar. Locul contine cam toate firmele care ar face un shopfreak sa isi piarda notiunea timpului. Din pacate, colectiile sunt cam vechiute, dar cu rabdare, fes si manusi am reusit sa gasesc unele lucruri cu branduri sonore la pret de chilipir.
Concluzia: Viena (si Austria) pare nefiresc de ordonata pentru cei obisnuiti cu claxoanele la semafor si muzica cu iz oriental revarsata din boxele amplasate la trotuar. Chiar mi-am pus intrebarea daca in spatele zambetului politicos si a Danke Schoen-ului nelipsit nu se ascunde o mare doza de ipocrizie. Totusi, exista o categorie de oamenii care au reusit sa imi faca nervi, si nu erau romani, T A X I M E T R I S T I I.
Oamenii astia par asa de calmi si de relaxati, incat uita sa vina la comanda. A trebuit sa efectuez doua telefoane si sa imi privesc ceasul de 30 de ori, din minut in minut, pana cand un mosulica boem si a facut aparitia, dupa ce serialul sau favorit s-a terminat. Si nu glumesc, in momentul in care ne-am imbarcat, pe televizorul din masina rula genericul de final al unui film nemtesc. Plus ca, omul cred ca era cel mai ageamiu sofer din tot vestul Europei. A reusit sa ne duca tot drumul in treapta a doua ( cu acul turometrului inclinandu-se spre 4.000 de rpm si dieselul gafaind din cauza regimului draconic impus de herr sofer), in conditiile in care am iesit chiar pe autostrada.
In rest, 80% din adolescenti sunt emo, 95% dintre varstnici sunt cocheti si nu isi petrec dupa-amiezele la coada la compensate, 97% din strazi sunt curate si 100% m-as intoarce in Austria, cel putin o data pe an.
Stati linistiti nu m-a prins varsta asta fara genul de experienta la care se gandesc in general oamenii cand aud cuvantul interzis, care incepe cu v si termina cu irgin, este vorba de prima mea experienta automobilsitica de anduranta. Adica, pe scurt, luat masina de la Porsche pentru trei zile, mers cu ea pana la Bran, fatait prin imprejurimi, avut grija sa nu o belesc, ca sa nu fiu decapitat de boss si intors acasa.
Pentru ca mi-a marcat copilaria si oglinda din sufragerie (atunci cand am incercat sa execut o lovitura circulara de picior catre mandibula celui care ma privea sfidator si imi furase si infatisarea ) am decis ca e cazul sa postez adevarul despre Chuck Norris:
Pentru ca mintea imi e inecata de informatii - pe care trebuie sa le stochez timp de doua saptamani, dupa care o sa trag apa si toate vor merge la canal, pana la sesiunea urmatoare- ma gasesc in imposibilitatea de a imi exercita creativitatea.
